Sursă foto: arhiva presonală Cristian Iftode coboară filosofia de pe raftul de sus, șterge praful de pe Copertă și-o așază, cu grijă și responsabilitate, în mâinile învățăceilor săi. ,,Mintea de pe urmă" este o carte care te poartă prin toată filosofia, de la nașterea ei, până în zilele noastre, o carte care-și propune să desprindă lecții de viață din texte care nu vor sfârși nicicând. Vom descoperi astfel că a existat mirare, îndoială și, implicit, căutare a adevărului încă din cele mai vechi timpuri, și că decorul (deși schimbat, înnoit, modernizat) poartă sub straturile sale aceleași probleme existențiale. Este o scriitură onestă care împletește, cât se poate de natural, experiențele vieții cu marile întrebări ale iubitorilor de înțelepciune. Câteva mostre: ,,Trăim vremuri ce refuză, cu tupeu, orice bibliografie obligatorie. Însă bitcoinii înțelegerii de sine a europeanului de ieri și de azi rămân fragmentele lui Parme...
,,Mă dor strămoșii", de Patrice Van Eersel, Catherine Maillard Socrate, marele filosof grec al lumii antice (și a tot ce a urmat după) avea drept maximă de căpătâi o propoziție simplă preluată de pe frontispiciul Oracolului din Delphi: ,,Cunoaște-te pe tine însuți!" (Nosce te ipsum!). Probabil, ne dăm seama cu toții, dacă ar fi fost un lucru facil, un lucru la îndemâna oricui, și-ar fi ales o cu totul alta, mai profundă, care să-i exprime întreaga filosofie de viață și de moarte, până la urmă. Căci el a trăit și a ales să moară în acord cu tot ceea ce a ,,propovăduit'' (lucru destul de dificil de realizat în orice epocă). Dar despre el...într-un alt episod. Cunoașterea de sine reprezintă cea mai nobilă ,,luptă", cea mai difcilă și în care foarte puțini ajung să se arunce. Și totuși cei care reușesc să facă acest lucru știu că au pășit pe un drum ireversibil. Și nu se vor opri până când nu vor așeza ultimele piese de puz...