Sursă foto: arhiva presonală
Cristian Iftode coboară filosofia de pe raftul de sus, șterge praful de pe Copertă și-o așază, cu grijă și responsabilitate, în mâinile învățăceilor săi. ,,Mintea de pe urmă" este o carte care te poartă prin toată filosofia, de la nașterea ei, până în zilele noastre, o carte care-și propune să desprindă lecții de viață din texte care nu vor sfârși nicicând. Vom descoperi astfel că a existat mirare, îndoială și, implicit, căutare a adevărului încă din cele mai vechi timpuri, și că decorul (deși schimbat, înnoit, modernizat) poartă sub straturile sale aceleași probleme existențiale. Este o scriitură onestă care împletește, cât se poate de natural, experiențele vieții cu marile întrebări ale iubitorilor de înțelepciune.
Câteva mostre:
,,Trăim vremuri ce refuză, cu tupeu, orice bibliografie obligatorie. Însă bitcoinii înțelegerii de sine a europeanului de ieri și de azi rămân fragmentele lui Parmenide și Heraclit, dialogurile lui Platon, ,,Metafizica" și ,,Etica Nicomahică" ale lui Aristotel, ,,Viețile și doctrinele filosofilor" de Diogene Laertios sau ,,Gândurile către sine însuși" scrise, în greacă, de împăratul roman Marcus Aurelius."
,,Micșorez ferestrele tuturor aplicațiilor mereu deschise și încerc să-mi amintesc cum a fost când am descoperit prima dată un text filosofic. Era o zi din vacanța de vară și o carte cu pagini îngălbenite - o selecție din dialogurile lui Platon, îngrijită de Noica. Începea cu un tip care vorbea la procesul pe care i-l intentaseră proprii concetățeni din Atena, pentru ,,impietate și coruperea tineretului". Doar că, în loc să se apere, Socrate îi acuza pe aceștia că nu știu cum să-și trăiască viața și cum să se îngrijească de ei înșiși. Ciudat personaj. Și totuși ceva nu vă sună familiar?"
,,Ironia face însă ca probabil cea mai cunoscută pagină din istoria filosofiei, scrisă de Platon în urmă cu vreo 2400 de ani, să fie chiar despre noi, despre oameni, văzuți ca prizonieri într-o peșteră, urmând cu ochi vrăjiți umbrele proiectate fără încetare pe peretele din fața lor. Cum doare lumina soarelui, după multe ore petrecute cu ochii într-un ecran! Noroc că avem astăzi ochelari de soare ultraperformanți. Spunem că sunt doar un filtru când, de fapt, ne colorează după plac realitatea - de ce să nu o și augumenteze? De fapt ce înseamnă ,,filtru"? Ce filtrează, ce selectează simțurile noastre, gândirea noastră din ceea ce primesc, din afară sau dinăuntru? Și ce pun de la ele în acest proces? Este una din cele mai vechi obsesii ale filosofilor. Astăzi știm bine că tindem să vedem lumea prin lentilele pe care ceilalți ni le lipesc de ochi - doar că ne sperie tot mai puțin acest lucru, ni se pare firesc, natural."
,,Socrate considera îngrijirea de sine drept atitudinea fundamentală. În 2025. știm oare mai bine decât știau ei să avem grijă de noi? Mâncăm bio, dacă ne permitem: ei nu mâncau decât bio. Dacă avem timp și nu ne e lene, facem jogging sau mergem la sală: lor educarea trupului le intra în sânge încă de mici. Ni se spune că, dacă suntem deștepți, nu fumăm: ei nu aveau această problemă. Dacă suntem responsabili, încercăm să ne reciclăm deșeurile: reciclarea era totuna cu ciclul firesc al naturii, pentru cei din vechime. Nu mai vorbesc despre factorii de stres, despre toxicitatea mediului înconjurător sau virtual, despre poluare și supraaglomerare... Să ne ferim însă de idealizări: lumea lor era și ea una crudă și nedreaptă, chiar mai violentă și mai nedreaptă decât a noastră, în multe privințe. În acest sens, Socrate își avertiza semenii că mai importantă decât îngrijirea de trup este îngrijirea de propiul suflet, educarea în spiritul virtuții, grija de minte și de inimă."
,,Filosofii greci ne îndeamnă să punem totul la îndoială, să nu luăm nimic de-a gata și să filtrăm totul cu propria minte: pe scurt, să vedem dacă se poate gândi și altfel. Însă a gândi - fără urlete, fără invective, fără bătăi în piept. Să căutăm un adevăr ireductibil la relațiile de putere - ispită căreia îi cădeau pradă acei confrați educați și ,,pragmatici" ai filosofilor greci, denumiți sofiști, abili mânuitori de fapte alternative."
,,Lupta pentru dreptate și adevăr comportă astfel, mereu, o dimensiune tragică."
,,Când ești tânăr, crezi că ești hărăzit unor lucruri mari. Fiecare gest pe care îl faci, fiecare zâmbet pe care îl oferi cu o princiară nepăsare, totul se organizează într-un destin. Pășești singur, foarte sigur de steaua ta. Știi că, oricât de mult ai greși, greșelile tale sunt inspirate, ba chiar necesare în realizarea marelui plan. Deschizi mereu cartea potrivită la pagina care trebuie, pleci fără să privești înapoi, pentru că ceva mai bun te așteaptă în stația următoare, ești intransigent cu defectele celorlalți și miop când vine vorba de ale tale; ești - mai presus de orice, fără ezitare - Tu, liber de remușcări și regrete."
,,Important e că la un moment dat, începi să privești înapoi, ros pe dinăuntru de otrava unei bănuieli..."
,,Cred că momentul decisiv e acela în care accepți că nu există nici un destin, ci doar anumite daruri și blesteme, eredități și conformități, dar că tocmai de aceea ai șansa ta de a face o diferență, de a reuși să mergi pe sârmă, de a-ți reveni și de a-ți construi un destin."
,,Dar cui nu i se face puțin frică din când în când?"
,,Ferește-ne, Doamne, de falșii profeți,
de cruzimea neputincioșilor care ne vor binele,
de instabilitatea poeților și de dispariția anotimpurilor.
Ferește-ne de începuturi nefirești,
Ferește-ne de miracole (...)!"
,,În fine, nu putem neglija faptul că idealul autenticității a devenit, de ceva timp, un cuvânt-vedetă și în domeniul managementului. ,,Dă senzația de autenticitate, dacă vrei să ai succes cu produsul tău.", ,,Adu-ți întregul sine la serviciu." (...) Tot atâtea prilejuri de a înțelege că cel mai sigur mod de a înțelege, cu toții, o apă și un pământ este să ne credem, fiecare în parte, nu doar unici, dar și speciali - indiferent de ce am face."
,,Problema cu societatea de hiperconsum, cum a fost numită, nu e doar că provoacă o epuizare accelerată a resurselor, ci și că generează o raportare consumeristă la oamenii cu care intrăm în relație. Colaboratori, prieteni, iubiți, toți sunt doar momentan dezirabili, până la apariția modelului nou, a unei oferte mai bune, a unor oportunități mai tentante. Suntem somați mereu să ne updatăm, iar periodic se impune câte un upgrade. (...) Pentru firea noastră păcătoasă și predispusă la plictiseală, trucul e să menținem mereu vie șansa de a fi fericiți, aspirația la fericire, într-o succesiune rapidă de noi începuturi și fără costuri personale prea mari de a ieși din relații..."
,,Un lucru e cert: viața noastră capătă sens - adică rost și direcție - doar prin prisma faptului că, la un moment dat, se sfârșește."
Comentarii
Trimiteți un comentariu