Mă dor strămoșii

    ,,Mă dor strămoșii", de Patrice Van Eersel, Catherine Maillard

    Socrate, marele filosof grec al lumii antice (și a tot ce a urmat după) avea drept maximă de căpătâi o propoziție simplă preluată de pe frontispiciul Oracolului din Delphi: ,,Cunoaște-te pe tine însuți!" (Nosce te ipsum!).

    Probabil, ne dăm seama cu toții, dacă ar fi fost un lucru facil, un lucru la îndemâna oricui, și-ar fi ales o cu totul alta, mai profundă, care să-i exprime întreaga filosofie de viață și de moarte, până la urmă. Căci el a trăit și a ales să moară în acord cu tot ceea ce a ,,propovăduit'' (lucru destul de dificil de realizat în orice epocă). Dar despre el...într-un alt episod. 

     Cunoașterea de sine reprezintă cea mai nobilă ,,luptă", cea mai difcilă și în care foarte puțini ajung să se arunce. Și totuși cei care reușesc să facă acest lucru știu că au pășit pe un drum ireversibil. Și nu se vor opri până când nu vor așeza ultimele piese de puzzle acolo unde le e locul. Vor întregi imaginea și vor depăși toate blocajele, dar la momentul potrivit! Aceasta este o datorie față de sine, față de persoanele semnificative și față de generațiile care se succed. 

    Istoria nu se repetă!!! Dar făcând, cu consecvență, aceleași prostii nu poți obține rezultate diferite. Pentru a face lucrurile altfel, pentru a sparge ,,pattern-ul'' trebuie însă să fii suficient de ,,diferit'', cred! Există prederminări ale ființei (la toate nivelurile), există predispoziții și informații care circulă în sângele nostru, dar există și liber arbitru. Cum ajungi să-l întrebuințezi corect, aici e marea filosofie!

    Pentru cei interesați de subiect, am descoperit o carte în care psihanaliza, filosofia și teologia și-au dat mâna prietenește și au oferit o viziune unitară. 

   ,,Mă dor strămoșii" nu este o carte pentru orice moment al vieții, dar cred că oferă niște repere importante celor interesați de subiect. 

,,Oriunde vei fugi, istoria familiei tale te va urmări și te va readuce constant în trecut, determinându-te să repeți la nesfârșit același scenariu, cel puțin atât timp cât nu iei hotărârea de a dezamorsa ancorările transgenealogice negative."

,,Viața fiecăruia dintre noi este un roman. Și eu și voi , cu toții trăim ca niște prizonieri ai unei invizibile pânze de păianjen la a cărei creație participăm și noi. Dacă am fi capabili să auzim cu o a treia ureche  și să vedem cu un al treilea ochi, pentru a înțelege mai bine, pentru a auzi mai bine, pentru a vedea aceste repetiții și coincidențe, am înțelege mai bine și am fi mai sensibili la ceea ce suntem și la ceea ce ar trebui să fim. Chiar nu putem scăpa de aceste fire invizibile, de aceste triangulații, de aceste repetiții."

,,Pentru a sesiza repetiția, trebuie mai întâi să o conștientizăm.''

,,Mai întâi trebuie să știm să ne plasăm pe noi înșine în propriul arbore genealogic și să înțelegem că acest arbore nu aparține trecutului: el este foarte viu și prezent în interiorul fiecăruia dintre noi. (...) Dacă vă faceți treaba cum trebuie, vă curățați de uscăciuni întregul arbore genealogic."

,,Când eu mă îmbolnăvesc din nou, destinul meu îl antrenează pe acela al întregii familii, inclusiv copiii care vor veni pe lume, timp de trei sau patru generații. Responsabilitatea noastră este imensă. Mai ales în ceea ce privește copiii. Ei nu trăiesc în aceeași dimensiune temporală cu noi. Nouă ni se poate părea că e o întâmplare de o oră, dar pentru ei acest episod va conta o lună sau un an sau chiar îi va marca pe viață."

,,Care este scopul? Să facem pace cu propriul inconștient. Nu să ne eliberăm de inconștient (asta e imposibil), ci să facem din el un aliat. Dacă propriul inconștient este aliatul meu, pentru că i-am învățat limbajul și dețin, astfel, cheia tainei sale, el începe să lucreze pentru mine, trece în serviciul meu și eu în al său, așa că vom funcționa împreună."

,,Părinții nu își dau seama de acest lucru, dar este ceva foarte dureros între comparațiile pe care le fac între frați și surori. Și efectele negative sunt mai importante decât par. Patruzeci de ani mai târziu, ,,intelectuala" se crede tot urâtă și ,,frumoasa" preferă să tacă, atât se simte de prostuță. Copilul se identifică cu aceste proiecții, având grijă să respecte natura deosebită a legăturii care îl unește cu părinții săi. Rezultatul: o lipsă de încredere în sine, o lipsă de încredere în viață și o problemă a găsirii locului propriu. Când ești comparat înseamnă că nu ai locul tău!"

,,Cred că obiectivul unei ființe umane este să găsească sensul. Vindecarea apare atunci când istoria noastră personală dobândește un sens."