Cartea copilului supraîncărcat emoțional, A. Edwards

,,Trebuie să-i pregătim pe copii să fie capabili să gestioneze din interior ce li se întâmplă în exterior."

,,Ca să-i pregătești pe copii pentru lumea care îi așteaptă, trebuie să îi învățăm cum să-și identifice sentimentele, să afle ce declanșează acele sentimente și să le dăm strategii de adaptare pentru a le gestiona într-un mod sănătos. Pentru a reuși să facem acest lucru, trebuie să înțelegem noi înșine emoțiile."

,,În calitate de adulți importanți în viețile copiilor, suntem modelele lor pentru gestionarea emoțiilor - fie bune, fie rele. Dacă ne descărcăm nervii asupra copiilor, împărțim pedepse dure când suntem furioși și refuzăm să ne recunoaștem greșelile sau să ne asumăm răspunderea pentru acțiunile noastre, copiii vor adopta aceste strategii pentru gestionarea (sau eșecul gestionării) propriilor emoții. Dacă nu ne putem gestiona emoțiile, cum le putem pretinde copiilor să le gestioneze pe ale lor?"

,,Creierul este un sistem extrem de complex care reglează fiecare funcție din corp. Controloează învățarea, reglarea emoțiilor, gândirea, înțelegerea ideilor complexe și inițierea mișcării în tot corpul. El trimite și primește mesaje tot timpul, în fiecare zi, pentru a ne ajuta corpurile să funcționeze. Principalul său rol este acela de a ne menține în viață și va face orice este necesar pentru a se asigura că acest lucru se va întâmpla. Supraviețuirea este prioritatea absolută a creierului, iar teama este semnalul emoțional pe care îl trimite, anunțându-ne că pericolul este aproape." 

,,Modulul de supraviețuire poate lua trei forme: Luptă, Fugi sau Îngheață. Un copil care răspunde prin luptă poate deveni agresiv fizic sau verbal, poate crea conflicte, se poate certa sau nu poate renunța la ceva. Un copil care răspunde prin fugă poate cere să nu meargă la școală, poate fi de acord cu cineva pentru a evita conflictul sau poate evita situațiile neplăcute. Un copil care răspunde prin înghețare se va bloca, se va retrage și se va zbate să se concentreze."

,,Abilitatea de a ne detașa de o situație și de a nu deveni noi înșine irascibili este obligatorie pentru a putea interacționa efectiv cu acei copii aflați în Zona de Supraîncărcare emoțională."

,,Copiii supraîncărcați emoțional nu doar spun lucruri iraționale: le și fac. Ei se pot purta complet bizar; acțiunile lor nu au nici o logică. Iată o listă a reacțiilor obișnuite:

- Refuză să-și asume responsabilitatea

- Nu sunt dispuși să își ceară iertare

- Mint

- Exagerează

- Se învinovățesc

- Au izbucniri comportamentale, lovesc cu pumnul, cu piciorul, țipă

- Se închid în ei."

,,Nu toți copiii au aceleași reacții, dar ceea ce vei vedea este o schimbare semnificativă de comportament."

,,Copiii care se interiorizează adesea nu au atât de multe probleme, deoarece nu rostesc cuvinte sau fac lucruri care vor avea drept urmare o pedeapsă. Ca dult, aceste situații sunt dificil de controlat, fiindcă nu știi ce se petrece cu acest copil."

,,În schimb, atunci când copiii își exteriorizează emoțiile, ei vor spune imediat ceea ce îi frământă. Însă adulților le poate fi greu să rămână stăpâni pe sine atunci când un copil își direcționează emoțiile copleșitoare în exterior."

,,Noi adulții trebuie să ne oprim înainte de a răspunde cuiva într-un mod exagerat emoțional - fie când lucrăm cu un copil, fie când interacționăm cu alți adulți. Dacă nu suntem atenți, vom fi prinși în reacțiile de supraîncărcare emoțională ale celorlalți și vom deveni copleșiți de noi înșine. Două persoane aflate într-o stare de suprasolicitare emoțională nu sfârșesc bine niciodată."

,,Atunci când adulții și deopotrivă copiii ajung copleșiți emoțional, adultul va lua decizii pe care le va regreta. La urma urmei, adultul din acea situație are o responsabilitate mai mare în a se controla bine pe sine însuși. Iată cum reacționează adulții supraîncărcați emoțional față de copii:

- Dau pedepse extreme

- Refuză să asculte

- Țipă

- Amenință

- Manipulează."

,,Gândirea paharului pe jumătate gol

Copiii cu prea mult cortizol în organism vor vedea adeseori partea negativă în loc de cea pozitivă a unei situații date. Acești copiii se zbat să fie fericiți, să se vadă pe ei înșiși ca fiind competenți și să se bucure de experiențele și oamenii din jurul lor. Ei se pot bucura de orice succes imaginabil, dar sentimentele bune nu rămân. Ca adulți ce fac parte din viețile acestor copii, iată câteva moduri în care îi putem sprijini:

1. Înțelege că atitudinea, dispoziția și viziunea lor asupra lumii  nu sunt alegerea lor. Creierul lor pur și simplu are prea mult cortizol. Este ceva ce ei nu pot controla. 

2. Empatizează cu sentimentele lor și nu încerca să le schimbi părerea în aceste privințe. Acceptă-le sentimentele drept realitatea lor.

3. Lucrați împreună la formarea unor strategii de a gestiona sentimentele negative."

,,Serotonina

Deținerea unui surplus de serotonină le permite totodată multor copii din medii îngrozitoare să-și depășească circumstanțele. Este ca și cum experiențele lor negative nu i-ar mai afecta atât de negativ. Acești copii sunt genetic programați cu mai multă serotonină, așadar capacitatea lor de a face față realității este mult mai mare."

,,Indiferent cu ce chimie a creierului am venit pe lume, este important să conștientizăm că nu am ales-o. copiii nu aleg să fie gânditori negativi. Ei nu aleg nici să fie excesiv de optimiști. Aceasta este doar compoziția programată genetic a creierului lor. Ca adulți, trebuie să înțelegem asta și să-i acceptăm pe copii așa cum sunt. Unii vor fi perfecționiști anxioși. Alții vor fi elevi relaxați, mediocri. Cu toții avem o viziune diferită. Vom avea grade diferite de fericire, motivație și perspectivă. Ne aflăm aici pentru a-i învăța că sunt unici, și speciali, și perfecți exact așa cum sunt."

,,În starea de supraîncărcare emoțională, mintea este o ceață de emoții, dar acea ceață se ridică atunci când sunt utilizate simțurile.  Exemple de moduri prin care îi putem ajuta pe copii să se reseteze folosindu-și simțurile:

AUZ: muzică liniștitoare, voce calmantă, sunete din natură.

MIROS: uleiuri esențiale, natură.

GUST: apă, bomboane mentolate, mâncare.

PIPĂIT: plastilină sau chit, velcro (arici), apă rece.

VĂZ: peisaje, diferite imagini, persoană de încredere."

,,Copiii tăi au profesori diferiți de-a lungul anilor, dar tu rămâi constanta. Ei vor avea prieteni diferiți și activități diferite, dar mediul de acasă este cel pe care se pot baza. (...) Trebuie să-i învățăm pe copii să-și găsească echilibrul, lăsând școala la școală (munca la muncă!) și bucurându-se de familie când se află acasă."

,,Te încurajez să prioritizezi nu doar emoțiile copiilor cu care lucrezi, ci și propriile tale emoții. Rezervă-ți cinci minute pentru tine însuți în fiecare zi pentru a-ți identifica sentimentele. Ține evidența declanșatorilor tăi. Notează strategiile care funcționează și cele care nu o fac. Prețuiește-te pe tine însuți și recunoaște că ești modelul de sănătate mintală pentru copiii din jurul tău. Indiferent ce s-a întâmplat în trecut, indiferent cum ai făcut față înainte, aceasta este o nouă zi. Și în această nouă zi putem face lucrurile diferit."